Posts Tagged ‘melci’

leurda, melcii şi nea Vasile, şoferul de camion

Februarie 28, 2011

Pe lungul drum al meu către mine, pe vremea când mă fascina Patapievici şi zburam în bătaia săgeţii, l-am întâlnit pe nea Vasile. Nea Vasile a venit la pachet cu casca galbenă, camionul şi treaba mea de ingineră. Treaba mea de ingineră era să fac ce mi se spune. Şi mi se spunea adesea să merg colo şi colo să constat, să încarc, să descarc şi să semnez hârtii. Multe, multe hârtii, care de care mai unsuroase. Din cei zece ani de inginerie îmi amintesc vag de încercările mele de-a mă împrieteni cu pompele morfolite, compresoare urlătoare şi enigmaticele schimbătoare de căldură, de o oarecare tandreţe pe care o purtam reactorului de cracare catalitică şi mărcilor tensometrice care-i măsurau pereţii subţiaţi de bătrâneţe, dar mai ales de drumurile pe care m-a purtat camionul lui nea Vasile. Bocancii, nădragii şi o oarecare îndârjire m-ajutau să urc în cabina uriaşă fără ajutor şi s-ascult poveştile de drum lung ale lui nea Vasile. Fără vârstă, fără tristeţi, fără griji, nea Vasile avea întotdeauna agenda lui. Bine, bine, domnişoara inginer, ajungem, nu mai staţi încruntată, dar trebuie să opresc aici şi acolo, trebuie să şi mâncăm. Staţi liniştită, până se-ntunecă suntem înapoi.

Şi trăgea nea Vasile pe dreapta, îşi scotea butelia, o aşeza frumos în cabină, scotea de sub scaun şi tigaia, de undeva de pe parbriz furculiţa, cuţitul şi dintre ziarele frumos învelite cârnaţii şi ceapa şi roşiile. Şi se oprea nea Vasile în pădurea care mirosea a usturoi şi venea cu braţul de frunze verzi, sabie. Ce-i aia, bre? Leurdă domnişoară, n-aţi mai văzut? Nu, n-am mai. Şi-mi povestea despre melcii pe care-o sa-i fiarbă pe seară cu leurda asta făcută saramură. De unde melci? Păi din grădină, ce n-aţi mai mâncat. Nu, n-am mai.

Ce-o fi făcând nea Vasile?