Posts Tagged ‘Jose Ortega y Gasset’

o explicatie din 1926:

August 19, 2011

Pri­vind, în ma­ri­le ora­şe de azi, imen­se­le aglo­me­ra­ţii de fi­in­ţe uma­ne, care vin şi se duc pe străzi sau se îm­bul­zesc la fes­ti­va­luri şi la ma­ni­fes­tări pu­bli­ce, un gând îşi face loc în min­te, ob­se­dant:

Este oare as­tăzi po­si­bil ca un om de două­zeci de ani să-şi facă un pro­iect de via­ţă care să aibă ca­rac­te­ris­tici in­di­vi­du­a­le şi care, prin ur­ma­re, să poa­tă fi re­a­li­zat prin pro­pria sa ini­ţia­ti­vă şi prin efor­tu­ri­le sale per­so­na­le?

Când în­cear­că să des­fă­şoa­re aceas­tă ima­­gi­ne în fan­te­zia sa, n-o să-şi dea sea­ma oare că este, dacă nu im­po­si­bi­lă, cel pu­ţin im­pro­ba­bi­lă, pen­tru că nu are la dis­po­zi­ţie spa­ţiul în care s-o adă­pos­teas­că şi în care să se poa­tă miş­ca în voie? Va con­sta­ta re­pe­de că pro­iec­tul său se iz­beş­te de cel al ve­ci­nu­lui, va simţi cât de mult via­ţa ve­ci­nu­lui o apa­­să pe a sa.

Des­cu­ra­ja­rea îl va duce, cu uşu­rin­ţa de adap­ta­re pro­prie vâr­stei, spre re­nun­ţa­rea nu nu­­­mai la ori­ce act, ci, mai mult, la ori­ce do­rin­ţă per­so­na­lă, şi el va cău­ta o so­lu­ţie con­tra­ră, ima­gi­nân­du-şi atunci, pen­tru sine, o via­ţă stan­dard; şi va în­ţe­le­ge că pen­tru a o ob­ţi­ne, tre­buie să o so­li­ci­te sau să o cea­ră în co­lec­ti­vi­tate, îm­pre­u­nă cu cei­lalţi. Şi de aici, ac­ţiu­nea în masă.