Posts Tagged ‘frumoasele straine’

frumoasele străine. cărtărescu. cărtărescu.

Februarie 28, 2011

Am ajuns la Frumoasele străine într-o seară. O carte ușoară, de citit în metrou, de râs, asta mi s-a spus. O fi fost ușoară, că altfel m-ar fi durut brațele după cele cinci, șase ore, cât am ținut-o, fiindcă n-am putut s-o las din mână. Cărtărescu mi-a povestit până pe la 3 noaptea, de parcă ar fi fost lângă mine. Și l-am ascultat cu sufletul la gură, că doar ne știam de-o viață. Știi apartamentul meu, ăla din Colentina fără nici un unghi drept, îmi zicea. Ei, cum nu, îl știu dintr-un poem. Am fost cu Agop, cu Iaru, cu Gabriela. Care Gabriela. Adameșteanu. Aha, sigur, o știu, îi știu. Vorbea despre prietenii lui, Nichita, Garcia Marquez,  care sunt și ai mei, Bucureștiul lui urât, care e și-al meu, despre Paris, al nostru al tuturor, umilinţele îndurate de el, şi de mine, frigul lui şi-al meu, despre comunismul lui, și-al meu, polițiștii noștri. M-a făcut să râd cu lacrimi, să oftez, să-mi notez niște replici mișto – plimbă nişte glume de-a lungul şi de-a latul cărţii, cam cum fac stand-up comedians.  M-am gândit că trebuie să fii mare ca să ai curajul să scrii despre tine așa cum o face Cărtărescu în Frumoasele străine. Generos, frumos, fabulos, comic, spumos, trist dar adevărat, cool. Danke, Cărtă.

P.S. În atenţia domnilor Porumboiu, Mungiu, Cristi Puiu, şi care mai sunteţi, ar ieşi cel puţin 5 filme geniale din cartea asta. Eu să zic să cam gata cu scenariile proprii, e păcat să treceţi pe lângă asemenea poveşti. Woody Allen e mic, e nimic pe lângă Cărtărescu. Vreau filmul, filmele!

Anunțuri