Archive for the ‘muzica, dulce otravă’ Category

sinatra, sinatra, de doua zile mi se unduieste-n cap cu privirea lui sticloasa sinatra. e grav?

Septembrie 15, 2011

tren de noapte si vagon de dormit. 14 ore dus. 14 ore intors.

August 16, 2011

Pentru că merit, am primit poruncă să mă duc la dracu-n praznic, Doamne iartă-mă,  la Târgul Lăpuş să-nţeleg lucruri. Să mă mai înalţ. Abia am adunat de-o babă frumoasă foc, ceva şindrila răsleţită şi ciufulită de vânt, nişte oşeni fugiţi de-acasă, nişte lemn supravieţuitor în masa moşilor şi-o opincuţă dintre betoanele proaspete, tablele frumoase şi lucioase de pe casele îmbelşugate de pe lângă Rohia SRL, cu chiliile ei monahale-mari şi chicioase case domneşti.

A fost foarte frumos. Nespus de frumos. Puteam să văd toate astea şi la televizor.

Pun de-o parte baba frumoasă, mănăstirea Rohiiţa, bisericuţa Rogoz, cimitirul de pe pălăria satului şi cântecul de pe altă lume al lui Leşe. Uit restul.

in 1978, gloria noastra gaynor era in top ten bbc, pe primul loc sau al doilea sau al treilea. doar nu v-asteptati sa tin minte si pe ce loc. e suficient de bizar ca am amintiri din 1978

Martie 15, 2011

Mi-aduc aminte pentru ca primisem caseta calda de la Londra alaturi de prima mea pereche de blugi.

Cake dupa reteta Gloriei.

anul trecut a fost prost, dar mi-a fost bine. anul asta e bun, dar mi-e tare greu.

Martie 12, 2011

Anul trecut a fost probabil cel mai prost an al meu de până acum, dar mi-a fost bine cumva așa amorțită, fără speranță și fără dorință. Am fost numai eu cu mine și lumea mea inventată. Anul asta a-nceput prin a-l sfârși pe anul trecut, adică foarte rău, și-a luat-o binișor la deal, nu bine, ci excepțional, am o grămadă de treabă și funcționez, nu-mi hârâie hardul, încă. Lumea mea inventată s-a șters o dată cu blogul meu vechi, eu mă pierd din ochi, pe zi ce trece sunt tot mai departe de mine. Și nici nu vreau să mă mai întorc. Sunt un loc periculos. O să-mi îndrept atenția, energia și ce-o mai fi rămas spre restul lumii, care pare să fie de fapt mult mai interesantă decât ce se vede la televizor ori în filme. Și nici în cărțile astea nu e așa o grozavă zugrăvire.

plăcerea mea vinovată

Februarie 28, 2011

french music

so weit

Februarie 27, 2011

urbs

în viața mea din vis valsează cineva cu mine

Februarie 26, 2011

valsul trist

e fetiță

Februarie 26, 2011

Am fost la un botez. Obligaţie de familie. Frumoasă obligaţie. Veseli părinţii. Şi mai veseli bunicii. Frumos bebeluşul. Fetiţă.

Când eram mai mică şi mie mi-a adus barza o fetiţă. Exact fetiţa pe care mi-o dorisem, nu alta. O fetiţă de patru kilograme, nu ştiu cum a cărat-o barza aia prăpădită. Cea mai frumoasă şi cea mai veselă fetiţă din lume. Blondă, cu ochii mari şi negri de desen animat japonez. În fiecare clipă era altfel, în fiecare zi era alta. Eram fascinată, era spectacolul meu. Nu reuşeam să fac nimic fără s-o am lângă mine. O ţineam tot timpul în braţe. Mai las-o dragă jos, n-o învăţa aşa. Da, sigur. Am ţinut-o în braţe un an, doi, patru, cât am putut, dacă nu cumva mai mult. Iar fetiţa mea se agăţa cu mânuţele de gâtul meu şi-mi povestea la ureche toate secretele lumii. Zi şi noapte. Fetiţa mea nu dormea. Tot ce ştiu ştiu de la ea.

Noi îi cântam, o plimbam prin toate Interioarele lui Andrieş, iar ea, pentru ca nu adormea niciodată, cerea după fiecare melodie, cu ochisorii ei mari de desen animat japonez: alta, alta.

Acum nu-mi mai spune aproape nimic. Dar areoemisiunelaradio şi mai trag cu urechea, pe furiş, tot mai am de învăţat câte ceva.

„the world forgetting, by the world forgot. eternal sunshine of the spotless mind”

Februarie 26, 2011

eternal sunshine of the spotless mind

ce mă voi face eu cu părul alb dar fără violoncel

Februarie 26, 2011

Rostropovich