Archive for the ‘filmele care mă tâmpesc’ Category

plaja ingerilor

Septembrie 10, 2012

Plaja îngerilor se întinde de la Claude Mann și Jeanne Moreau până la? Eu n-am văzut îngeri recenți. Sau poate am văzut unul, dar l-am suspectat că e vreun dorian gray, pentru că n-avea vârstă și era ridicol de frumos. Vorbea franțuzește. Întreba dacă am văzut La baie des anges. Nu pe mine, dar am considerat că vous m-ar putea include așa că am plecat în seara asta la Nisa, în 1963 (Djuvara era deja în Nigeria). Ea era un înger căzut în păcatul de-a avea un corp franțuzesc pe care-l purta în niște rochițe franțuzești până la genunchii care nu se mai puteau despărți unul de altul, obligând gleznele fine să facă pași mici, mici, în pantofiorii franțuzești cu tocuri cui, până la cazino și înapoi în camera lui de hotel. El chiar era un înger, pe care regizorul a aranjat să-l întâlnească cu ea ca să nu-mi mai dezlipesc eu privirea de la ecran. Numărul ei norocos era 17.  Și 17 și 1963. C’est trop pour moi.

Rien ne va plus. Les jeux sont faits.

am găsit, în sfârşit, şi răspunsul:

Septembrie 5, 2012

De ce să mint, simţeam, intuiam, încă de când ne-a fost comunicat tuturor răspunsul, chiar dacă multora nu le-a convenit, că trebuie să fie cel corect. Bineînţeles că nu m-aşteptam să fie 42, să fim serioşi, surpriza a fost totală, dar cumva mi se părea drept să fie 42, măcar pentru că era multiplu de 2. Şi iată că o minte mult mai strălucită ca a mea oferă şi o explicaţie. O asemnea bucurie nu m-a mai încercat de la aflarea veştii că marea teorema a lui Fermat a fost  demonstrată. 42=2 die:

2 die]

Îmi vine să cânt.

un film din muzica unei vieţii a lui Makine

August 6, 2012

Comand un film după Muzica unei vieţi a lui Andrei Makine. Sa fie gata in primavara, zic. In rolul lui Alex Berg: Tobias Menzies.Aceasta este o comanda ferma. Nu, nu m-am gandit la regizor. Surprindeti-ma.

(What I’m saying here, Tobias, just in case you do not speak romanian, is that you should make a movie based on Andrei Makine’s book: Music of a Life)

forget me not

August 6, 2012

Tobias Menzies

orget me not

Mda. I will not forget you.

Sorry, Heath.

piesă într-un act cu patru personaje. un singur actor, trei aproximari

Ianuarie 22, 2012

Carnage sau Doamne, ce macel! sau Le Dieu du carnage nu e chiar un film, e o piesă într-un act filmată. Bine scrisă, isteață, haioasă. Ar fi putut fi savuroasă într-o altă distribuție. Christoph Waltz n-a fost de-ajuns. Buni actori altminteri și ceilalți trei, dar nu pentru filmul ăsta. Uite așa mi s-a făcut dor de teatru și de actorii de scândură.

The Artist, ce surpriză!

Ianuarie 22, 2012

Nu văzusem trailerul, nu citisem nimic pe imdb, nu mai auzisem de Michel Hazanavicius. Știam doar c-a luat niște premii la Golden Globes. Și nici măcar n-a fost ăsta motivul pentru care l-am ales. Aveam doar chef de un film nou. Surpriza a fost totală! N-am mai văzut de mult un film atât de frumos. Îmi pare rău doar că nu l-am văzut într-o sală de cinematograf. Filmul avea nevoie de un ecran mare, iar eu de o sală plină care să zâmbească și să suspine odată cu mine. Chapeau, domnule Hazanavicius, sper să mai aud de matale.

maraton de desene animate. topul meu:

Ianuarie 20, 2012

aveți ceva de adăugat? de comentat?

terapie

Octombrie 5, 2011

gertrude stein l-a invatat pe woody allen cum sa faca un film pentru mine, dupa miezul noptii, la paris

Septembrie 5, 2011

Alice B. Toklas le deschide ușa, Hemingway îl prezentă pe nevrotic Gertrudei, ei i se pare adorabil, o face să râdă și are un motiv serios, în sfârșit, să-l ignore pe Pablo, care începuse s-o plictisească îngrozitor. Cât timp și-a pierdut madam Stein cu el, câte ședințe la psihiatru a ratat Woody Allen din cauza cursurilor ăstora extravagante și mai ales cum a reușit să facă naveta nu se știe, dar efectul a fost spectaculos. Știu ce spun, am fost la Paris la miezul nopții și am plecat prin ploaie cu un zâmbet lățit pe față, care m-a ținut toată ziua și n-a trecut decât cu o aspirină, o vitamina C și o baie fierbinte.

eugenisme. scheletele din dulapul victorian

August 24, 2011

Darwin descoperă ceva simplu de povestit – nu vă spun ce, trebuie să fi auzit voi niște zvonuri -și scrie omul o carte. Toată lumea o citește. Nimeni nu înțelege nimic, cu excepția popilor, poate, care-l înjură, dovadă că ei chiar au priceput ceva. Grav e că unii cred c-au înțeles unde bate Darwin. Au citit  ei printre rânduri, au făcut ochii mici, au dus mâna la tâmplă, au șoptit inteligent în barbă, ahaa, și-au dus mai departe gândirea lui Darwin în bălării. Un bou, mă scuzați, e Francis Galton, un fel de văr cu Darwin, care observă că hoții, criminalii, și în general ăștia mai bruneți cu fruntea îngustă fac prea mulți copii, s-ar putea să ne bată la selecția naturală, we have to do some thing. Să-i sterilizăm, zice. OK. Done. Mă rog, nu chiar, sunt prea mulți. Nu merge așa cu bucata, hai să studiem problema, să curățăm specia cu cap, științific, să rămână și să se înmulțească doar geniile. Și așa domnul Galton pune bazele eugenismului (nu,nu vine de la eu geniu, nici de la eu gen, are o etimologie grecească, google it). Nice, zic americanii, well done, man. Și iau și ei eugenismul să-l folosească cu rost, uite e numai bun pentru o lege nouă a imigraţiei, de exemplu. Zer gut, zice și neamțul Eugen Fisher, care transpira nervos în Namibia observând că un negru rămâne negru și când se-ntâmplă să aibă un tată blond cu ochii albaștri. Si daca tot fusese invitat în lagărul de concentrare, abia inventat, vorbim de 1904, 1907, și organizat nemțește de domnul Trotha pe o insulă, l-a încurajat să-i extermine frumos pe cei cazați acolo, cu metodă și cu acte în regulă, civilizat. Fisher se întoarce în Germania, în laborator, la Kaiser Wilhelm Institute, își continuă nestingerit cercetările, finanțate ghiciți de cine, de Rockefeller Foundation, scrie o carte. Hitler se-ntâmplă c-o citește.

Pe scurt, la început de secol 20, genocidul pare să fi fost deja  fundamentat de englezi, experimentat si birocratizat de germani, finanțat de americani. Eugenismul era o ceață prea deasă în capul prea multor oameni. Naziștii n-au apărut chiar din senin.