plaja ingerilor

Plaja îngerilor se întinde de la Claude Mann și Jeanne Moreau până la? Eu n-am văzut îngeri recenți. Sau poate am văzut unul, dar l-am suspectat că e vreun dorian gray, pentru că n-avea vârstă și era ridicol de frumos. Vorbea franțuzește. Întreba dacă am văzut La baie des anges. Nu pe mine, dar am considerat că vous m-ar putea include așa că am plecat în seara asta la Nisa, în 1963 (Djuvara era deja în Nigeria). Ea era un înger căzut în păcatul de-a avea un corp franțuzesc pe care-l purta în niște rochițe franțuzești până la genunchii care nu se mai puteau despărți unul de altul, obligând gleznele fine să facă pași mici, mici, în pantofiorii franțuzești cu tocuri cui, până la cazino și înapoi în camera lui de hotel. El chiar era un înger, pe care regizorul a aranjat să-l întâlnească cu ea ca să nu-mi mai dezlipesc eu privirea de la ecran. Numărul ei norocos era 17.  Și 17 și 1963. C’est trop pour moi.

Rien ne va plus. Les jeux sont faits.

Etichete: Claude Mann, Jacques Demy, jeanne moreau