aseara m-a lovit gandul mortii, trebuie să am grijă de diminețile rămase

Nu vorbesc de răsfățul meu de fiecare zi, de-a fi sau a nu fi, vorbesc de gândul serios. Mă uitam la un documentar despre Truffaut și m-a lovit. Pentru prima dată m-am gândit cu adevărat că o să mor. Că nu mai am timp. C-am trecut de jumătatea statistică a vieților și de-acum încolo mai am puțin. Și cum observ că timpul trece din ce în ce mai repede și mai irelevant o dată cu vârsta, trebuie să dau mai mare importanță zilelor mele rămase, dimineților, mai ales, pe care le ignor de când eram mică. Da, asta e noua încercare la care mă voi supune: să-mi trăiesc fiecare dimineață. Să mă trezesc în zori ca să am putere asupra zilei și nu ziua asupra mea. Cam așa.

Vă rog frumos să mă-ntrebe cineva cu o zi înainte de a pleca ce clipe frumoase mi-au rămas la sfârșit în minte, în câteva cuvinte.Vă pot spune de pe-acum cam ce-am pus la borcan. Dar, uite, asta e cel mai mișto într-o viață de om, veșnica neliniște, nu știi niciodată ce-o să mai vină peste tine mâine, rău sau bun. Ha, și dacă mă-ntrebați acum de ce vreau să trăiesc, de curiozitate, o  să vă spun. Mor de curiozitate să văd ce se mai întâmplă în filmul ăsta al meu regizat la un loc de Laars von Trier, Truffaut, Woody Allen, Godard, Kubrick și Fellini.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: