e fetiță

Am fost la un botez. Obligaţie de familie. Frumoasă obligaţie. Veseli părinţii. Şi mai veseli bunicii. Frumos bebeluşul. Fetiţă.

Când eram mai mică şi mie mi-a adus barza o fetiţă. Exact fetiţa pe care mi-o dorisem, nu alta. O fetiţă de patru kilograme, nu ştiu cum a cărat-o barza aia prăpădită. Cea mai frumoasă şi cea mai veselă fetiţă din lume. Blondă, cu ochii mari şi negri de desen animat japonez. În fiecare clipă era altfel, în fiecare zi era alta. Eram fascinată, era spectacolul meu. Nu reuşeam să fac nimic fără s-o am lângă mine. O ţineam tot timpul în braţe. Mai las-o dragă jos, n-o învăţa aşa. Da, sigur. Am ţinut-o în braţe un an, doi, patru, cât am putut, dacă nu cumva mai mult. Iar fetiţa mea se agăţa cu mânuţele de gâtul meu şi-mi povestea la ureche toate secretele lumii. Zi şi noapte. Fetiţa mea nu dormea. Tot ce ştiu ştiu de la ea.

Noi îi cântam, o plimbam prin toate Interioarele lui Andrieş, iar ea, pentru ca nu adormea niciodată, cerea după fiecare melodie, cu ochisorii ei mari de desen animat japonez: alta, alta.

Acum nu-mi mai spune aproape nimic. Dar areoemisiunelaradio şi mai trag cu urechea, pe furiş, tot mai am de învăţat câte ceva.

Anunțuri

2 răspunsuri to “e fetiță”

  1. Dănuţ Ivănescu Says:

    Frumos. Şi adevărat. Nu întotdeauna e acelaşi lucru. De data asta e.

  2. tristeteapamantului Says:

    🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: