confesiunile unui cafegiu. scrisa de un sobolan, despre sobolanii si sobolaniile de la import-exportul de ieri. sau pe ce e construit capitalismul de azi.

Sub frumosul titlu, apărut de ceva vreme la H, care te poate induce în eroare, am găsit toată oroarea subterană comunistă. Comunismul nostru, al celor care n-am apucat temniţele, a fost anestezierea prin foame, frig şi întuneric. În cartea asta, scrisă de un şobolan din comerţul socialist, dincolo de mirosul ademenitor al boabelor de cafea proaspăt râşnite, îi găsim pe cei cărora nu le-a fost foame în comunism, ba dimpotrivă. Da, ştiu, e o carte bine scrisă, e povestea unui amărât, care s-a descurcat şi el cum a putut, cu solda de 25 de lei din armată şi câştigul de 1.000 de lei la  „loto ” al nevestei şi-a luat pământ de casă cu 9.000 de lei (aritmetica mea nu-i gaseste pe restul de 8.000), salariul de primitor-distribuitor de 1000 de lei, mai târziu, i-a adus venituri „suplimentare  ” de 3.000 de lei, naşul l-a pus şef de secţie, a învăţat „meserie ” de la unul şi de la altul, s-a integrat şi el în sistem, ce era să să facă, avea doar familie. Domnule, nu există paragraf fără o învârteală, fără o minciună călduţă, fără un calcul meschin. Cartea e presărată cu bârfe grase fie despre mai marii partidului, despre securiştii-şefi de depozite, fie despre actorii, medicii, scriitorii Bucureştiului anilor ’60-’80. Bârfe de pus la păstrare, îndosariate cu grijă într-o memorie antrenată să clasifice şi să valorifice orice informaţie, bârfe care ar fi putut folosi mai târziu, şi au şi folosit. Dar omul citea cărţi, vedea filme, preţuia lumea bună prigonită, avea în subsol adevăratele valori, puse la borcan, le scotea dacă şi când era cazul. Le vorbeşte de bine pe valorile astea, vrea să ne intre şi nouă pe sub piele, ştie că suntem sensibili la oamenii  subţiri, cu şcoală, principii şi iubitori de frumos, care mai mişcau izolaţi prin apartamentele lor prăfuite, ba chiar cu admiraţie, că doar şi pe seama lor se puteau face bani frumoşi, şi a şi făcut. Relaţiile! Oh, da, relaţiile, s-ar putea face o teză de doctorat pe marginea lor. Tentaculele relaţiilor construite atunci răzbesc până astăzi, n-aveam nici o îndoială, dar aici am aflat şi cum. Printre marii şi micii noştri oameni de afaceri, printre oamenii de partid de azi, îi veţi identifica pe monştrii născuţi din experimentul cretin care a fost comunismul povestit în cartea asta.

Trebuie citită. Cu multă lămâie să vă mai taie greaţa, dar luaţi de citiţi să nu uitaţi. Sau aşteptaţi audiobookul îndulcit de vocea lui Rebengiuc:

M-a înfuriat cartea, dar asta nu înseamnă că n-am observat lumea cafegiilor armeni. Singurul lucru pe care vreau să-l ţin minte este cafeau lui Avedis Carabelaian.

Din păcate, sau nu – până la urmă, ce ştiu eu?- , cei care n-au cunoscut mizeria comunistă citesc cartea în altă cheie.  Şi ca să nu aveţi doar punctul meu de vedere pricinos, uite, vă trimit la o cronică de catifea cu aromă de cafea aici.

Anunțuri

Etichete: , , ,

11 răspunsuri to “confesiunile unui cafegiu. scrisa de un sobolan, despre sobolanii si sobolaniile de la import-exportul de ieri. sau pe ce e construit capitalismul de azi.”

  1. simone Says:

    sunt de acord

  2. simone Says:

    ar trebui sa scrii recenzie de carte

  3. tristeteapamantului Says:

    curaj de las, teribilism de blog
    daca m-as intalni cu mos Florescu i-as zambi cu toti dintii, i-as cere autograf si i-as spune ca e foarte buna cartea, ceea ce e adevarat de fapt, hahaha

  4. m-am intors cu rebengiuc, mi-a indulcit cafeau « tristeţea pământului Says:

    […] intors cu rebengiuc, mi-a indulcit cafeau De tristeteapamantului Citisem cartea, v-am povestit. Am luat audiobookul pentru Rebengiuc, dar  şi pentru că eu uit cărţile citite o singură […]

  5. lemauvais Says:

    cu anticariat, ce-i drept, dar bine ai revenit! astept noutati.

  6. Confesiuni, amintiri, şoapte: Gheorghe Florescu şi Varujan Vosganian | Alex Rădescu Says:

    […] Damian si-a exprimat repulsia si inca are probabil un scuipat intre dinti. In alta parte gasim un scurt portet de şobolan. Gh. Florescu inca traieste, si-a reluat business-ul cu cafele si alte delicatese (a facut si […]

  7. Alex Radescu (photo) and his blog: “The Book of Whispers” a poem in prose, an Eden of Death | Cartea Soaptelor Says:

    […] Damian si-a exprimat repulsia si inca are probabil un scuipat intre dinti. In alta parte gasim un scurt portret de şobolan. Gh. Florescu inca traieste, si-a reluat business-ul cu cafele si alte delicatese (a facut si […]

  8. luisa Says:

    Ce urat sa faci un autor al unei carti bune/ rele sobolan. Si daca mie mi-a placut cartea sunt si eu sobolanita? Oi fi 😉

    • zdru Says:

      Sigur nu ești șobolăniță, chiar dacă ți-a plăcut. Însă aceasta trebuie și înțeleasă și nu prea poți dacă nu ai trait acele vremuri…
      Fă un mic efort de ”armetică” și vei vedea ce se ascunde printre rînduri.

      • tristeteapamantului Says:

        Printre randurile cartii, daca la ele te referi, se ascunde exact ce am spus ca se ascunde: abilitatea indoielnica de supravietuire. Cartea are, fara indoiala, valoare de document, dar si literara, probabil. Dar, recunosc, tocmai pentru ca am trait mai mult de jumatate din viata in comunismul ala nenorocit, nu-mi face nici o placere sa imi amintesc, si, cu atat mai putin, sa recunosc meritele profitorilor perfect adaptati

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: