Nu văzusem trailerul, nu citisem nimic pe imdb, nu mai auzisem de Michel Hazanavicius. Știam doar c-a luat niște premii la Golden Globes. Și nici măcar n-a fost ăsta motivul pentru care l-am ales. Aveam doar chef de un film nou. Surpriza a fost totală! N-am mai văzut de mult un film atât de frumos. Îmi pare rău doar că nu l-am văzut într-o sală de cinematograf. Filmul avea nevoie de un ecran mare, iar eu de o sală plină care să zâmbească și să suspine odată cu mine. Chapeau, domnule Hazanavicius, sper să mai aud de matale.
Etichete: Ludovic Bource, Michel Hazanavicius
